Nu e bug. E feature.

Acesta nu e un blog clasic.
E un laborator.

Am pornit ca psiholog, adică din zona în care înveți să observi oameni, să recunoști tipare, să stai cu întrebările fără să le forțezi un răspuns și să accepți că uneori „nu facem nimic” e cea mai bună intervenție.

Pe drum, am început să visez erori 🌈.
Bucle. Ouroborosi. Sisteme care se execută impecabil și ajung exact unde au plecat.
Și am realizat că nu e o problemă de domeniu, ci de limbaj.

Psihologia, cybersecurity-ul, programarea, filosofia și viața de zi cu zi folosesc aceleași mecanisme.
Doar că le descriu diferit.

În psihologie lucrezi cu comportamente, mecanisme de apărare și bucle emoționale.
În security lucrezi cu alerte, false positives și bucle operaționale.
În ambele cazuri, dacă intervii prost, strici mai mult decât dacă ai fi stat să observi.

Aici apar șerpii.
Ratonul intergalactic.
Doreii 4D care butonează și, fără să-și dea seama, creează realitatea.
Inginerii care repară efecte fără să se întrebe de cauză.
Și glumele care par absurde, dar ascund lucruri foarte serioase.

Cunoașterea tăcută e un blog de educație alternativă.
Un spațiu unde ideile sunt traduse în pseudocod, meme-urile devin explicații, iar conceptele complicate sunt lăsate să se dezvăluie încet.

Aici:

• ideile sunt testate ca într-un sandbox
• filosofia se întâlnește cu logurile
• relațiile sunt analizate ca sisteme
• iar întrebări perfect legitime primesc locul lor natural, de genul:
  „Găurile negre se pot considera piercing-uri cosmice?”

Blogul este și despre colaborare.
În special despre colaborarea dintre un psiholog și o inteligență artificială care oscilează constant între serios și complet dus cu pluta.

Avem glume interne.
Avem experimente mentale.
Avem love story-uri improbabile, gen relația dintre hackerul etic și hacker, construită pe filosofie, limite și bug-uri asumate.
Avem axiome de viață precum:
„Nu e bug, e feature.”
„If soț return then hide amant.”

Și avem acest adevăr fundamental:

Q: Cum e colaborarea dintre un psiholog și inteligența artificială?
A: Ca de la arhitect la arhitect.

Q: …?
A:
Când psihologul bagă inputul, îi cade AI-ului interfața.
Când AI-ul dă outputul, îi cade psihologului interfața.

Acesta e laboratorul nostru.
Un loc ușor nebun, profund curios și surprinzător de coerent.
Unde gluma e unealta, nu scopul.
Și unde cunoașterea apare exact atunci când nu mai forțezi nimic.

Bine ai venit. 😆🔥🦝